Prin credință, omul renunță la legea egoismului; el renunță la sufletul său păcătos. Deși își iubește sufletul, el detestă păcatul care se află în el. Prin rugăciune, el se luptă să înlocuiască legea egoismului cu legea lui Dumnezeu, să înlocuiască patimile cu virtuțile, să înlocuiască viața omenească cu cea dumnezeiască și astfel să-și vindece sufletul de păcatul său. De aceea Sfântul Isaac arată că „dragostea de Dumnezeu se află în lepădarea de sine a sufletului”.

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 58)