De aici cu adevărat devenim părtaşi ai dumnezeieştii firi, pe cât se pare, fii ai lui Dumnezeu și, prin urmare, dumnezei prin Duhul lui Dumnezeu, Care locuieşte în noi. Şi spune Sfântul Petru: „Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi". Spune aşadar şi Sfântul Atanasie, patriarhul Alexandriei: „«Sunteţi pecetluiţi, zice Apostolul, în Duhul Sfânt»". Pecetea are forma lui Hristos, Cel ce pecetluieşte, iar cei pecetluiţi participă la ea, luând formă după ea, după cum spune Apostolul: «O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi». Astfel pecetluiţi, în mod natural, devenim părtaşi ai dumnezeieştii firi". Şi încă prin Duhul Sfânt spunem că toţi suntem părtaşi ai lui Dumnezeu. „Astfel nu ar putea fi împărtăşirea darului în noi, afară numai în Duhul Sfânt. Căci împărtăşindu-ne de Acesta avem iubirea Tatălui, harul Fiului, comuniunea Duhului". Şi marele Vasile afirmă că Duhul Sfânt se poate împărtăşi numai celor vrednici. „Nu este împărtăşit după o măsură unică, ci se împarte energia potrivit cu credinţa" de care cel ce participă se bucură atât cât poate cuprinde firea lui, nu după cât poate împărtăşi Duhul. „Duhul, strălucind în cei curăţiţi de orice întinăciune, îi arată duhovniceşti prin comuniunea cu El".

(Sfântul Calist Angelicoudes, Trei tratate isihaste, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 153)