† VISARION,

DIN MILA LUI DUMNEZEU EPISCOP 

AL EPISCOPIEI ORTODOXE ROMÂNE A TULCII,

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi dreptcredincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu Atotţiitorul, iar de la noi arhiereşti binecuvântări!

Veniți de luați lumină!

Iubiții mei fii sufletești,

An de an, în primăvară când întreaga natură se trezește din amorțeala iernii, la hotarul dintre noapte și zi primim lumină din lumina lui Hristos din dreapta sfințitoare a slujitorilor sfintelor altare, care din fața ușilor împărătești o dăruiesc tuturor prin chemarea sfântă „Veniți de luați lumină!”.

În fiorul sfânt al acestui moment mărturisim adevărul Învierii în graiul înmiresmat al imnelor cu care Biserica preamărește această „sărbătoare a sărbătorilor” - „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”. 

Învierea Domnului pe care iată în chip fericit o prăznuim în acest an la aceeași dată toți creștinii, înseamnă pentru noi izvorul înnoirii vieții duhovnicești adăpându-ne cu „băutură nouă” din potirul dreptei credințe spre dobândirea vieții veșnice. 

Să ne deschidem așadar ușa sufletelor și văzul cel lăuntric al credinței, pentru a primi după cuviință și a desluși cu limpede înțelepciune roadele Sfintei Învieri a Mântuitorului Hristos. Să pășim și noi în această „noapte de mântuire” ca și ucenicii Domnului și femeile purtătoare de mir pe același drum ca și înaintașii noștri, călăuziți de razele aceleiași lumini sfinte, întâmpinându-ne unii pe alții cu vestirea cea îngerească „Hristos a înviat” / „Adevărat a înviat”. 

Cu această salutare pascală ne vom adresa unii altora până la sfânta Înălțare, mărturisindu-ne astfel credința în marele adevăr al Învierii și păstrând în suflete ca pe o comoară de mult preț prezența permanentă a Mântuitorului cel înviat, în Biserică și în viața credincioșilor ei.

Iubiți fii duhovnicești,

Prin Învierea Sa din morți Mântuitorul și-a adeverit mai întâi dumnezeirea Sa, în al doilea rând El ne-a încredințat că și noi vom învia, iar în al treilea ne-a arătat rostul și însemnătatea vieții noastre pe acest pământ.

Despre dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos Sfintele Evanghelii ne dau o seamă de mărturii. Astfel mulțimile Îl urmau pe Domnul ascultând cu nesaț cuvintele Lui învățând din ele cum trebuie să viețuiască în această viață pentru a dobândi mântuirea. Mulțimile „erau uimite de învățătura Lui, căci îi învăța pe ei, ca unul care are putere, iar nu cum îi învățau cărturarii lor” (Matei 7, 28-29). 

Dar cărturarii și fariseii ca și mai-marii poporului nu credeau în dumnezirea Lui, se îndoiau în inimile lor, motiv pentru care din ură și din invidie L-au urmărit, L-au prins, L-au batjocorit și L-au condamnat la moarte prin răstignirea pe cruce. 

În Săptămâna Patimilor am trăit și noi întreaga durere a Mântuitorului, am străbătut cu El drumul Crucii, răstignirea, moartea și punerea în mormânt. El însuși le-a spus înainte de Paști ucenicilor Săi că „Fiul Omului va fi dat în mâna arhiereilor și a cărturarilor și-L vor osândi la moarte… dar a treia zi va învia” (Matei 20, 18-19) și cu adevărat acest lucru s-a și întâmplat, că Hristos a înviat din morți dovedind prin aceasta, fără putință de tăgadă, că El este stăpânul vieții și al morții. Aceasta este cea mai aleasă dovadă a dumnezeirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru că nimeni nu s-a înviat pe sine însuși, nici până la Mântuitorul, nici după El. Cuvântul Scripturii ne adeverește faptul că „nu era cu putință să fie ținut de moarte” (Fapte 2, 24) Cel care era „Învierea și viața” lumii.

Fără evenimentul Învierii, Iisus ar fi rămas doar un simplu om, cel mult un proroc, iar învățătura Sa ar fi fost una înaltă, morală, filozofică, dar omenească, și nu dumnezeiască.

Fără faptul Învierii religia creștină n-ar fi existat, nu s-ar fi răspândit „până la marginile pământului” Biserica nu s-ar fi întemeiat ca trup tainic al Domnului, n-ar fi durat până la sfârșitul veacurilor, cea pe care, după cuvântul Domnului „nici porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18).

Crezând și noi că Hristos a înviat credem cu tărie în El și în învățătura Lui cea sfântă și mântuitoare, iar Ziua Învierii este pentru noi cei ce credem în El, ziua bucuriei și a speranței. 

„Cerurile după cuviință să se veselească și pământul să se bucure. Și să prăznuiască toată făptura cea văzută și cea nevăzută că a înviat Hristos, bucuria cea veșnică” ne spun cântările din această noapte sfântă și mântuitoare a Sfintelor Paști. 

Știind că Iisus a murit și a înviat credem că și noi vom învia pentru că la temelia credinței noastre se află tocmai faptul Învierii lui Hristos, după cuvântul apostolului Pavel „dacă Hristos n-a înviat, atunci zadarnică e propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră” (I Cor. 15, 14).

Învierea Domnului este nu numai un prilej de bucurie duhovnicească și de mărturisire a credinței în dumnezeirea Mântuitorului, ci și o chezășie a învierii noastre la sfârșitul veacurilor cum ne lămurește același apostol al neamurilor când zice „că Dumnezeu care a înviat pe Domnul, ne va învia și pe noi cu puterea Sa” (I Cor. 6, 14).

Hristos s-a făcut „începătura celor adormiți” (I Cor. 15, 20) deschizând lumii calea spre lumină, spre pace și spre viață care sunt dumnezeiești mângâieri și nestăvilită bucurie pe care ne-o hărăzește tuturor Învierea Domnului. Hristos Domnul ne asigură prin Învierea Sa că suntem nemuritori, că avem o înaltă menire de împlinit și că viața noastră de aici se va continua pe deplin în veșnicie. Tocmai de aceea primul cuvânt pe care El l-a adresat după scularea din morți, femeilor mironosițe a fost „Bucurați-vă” (Matei 28, 9). Prin această bună-vestire El a dat un nou sens vieții noastre, întărindu-ne totodată cu făgăduința „iată Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor” (Matei 28, 20). 

Și El este prezent în Biserica Sa, în lucrările sfinte ale acesteia dar și în viața noastră de zi cu zi dacă umblăm după cuvintele și învățăturile Lui.

Iubiților,

Învierea Domnului nu trebuie să rămână tăinuită doar în sufletele noastre ci trebuie mărturisită cu putere celor de aproape, ca și celor de departe. Ea trebuie actualizată printr-o trăire interioară și rodire de fapte bune de fiecare creștin. La Hristos nu se poate ajunge decât prin lepădare de sine așa cum El ne-a învățat „cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie” (Luca 9, 23). Lepădarea de sine înseamnă a te dărui lui Dumnezeu și aproapelui pentru care s-a răstignit Hristos. A lua crucea înseamnă a te împotrivi păcatului, ispitelor ce vin de la diavol, de la lume și de la trupul nostru. 

Se cuvine așadar ca toți să umblăm ca „fiii luminii” în unire, în pace, să iertăm toate pentru Înviere, să alungăm din sufletele noastre întunericul păcatului, al egoismului, al lăcomiei, al plăcerilor necurate, tendința de dominare, de nesocotire a aproapelui, de încălcare a drepturilor lui.

La acestea se adaugă încă zăngănitul armelor chiar la granițele țării noastre unde cad victime oameni nevinovați, femei, copii, bătrâni, ori toate acestea se petrec din îndepărtarea noastră de Dumnezeu și de adevărul Învierii lui Hristos. 

Deși suntem confruntați cu multe suferințe și lipsuri, să ne străduim să venim în ajutorul bolnavilor, al orfanilor, al celor aflați în penitenciare și în spitale, căci toți așteaptă de la noi o rază de speranță, o privire mângâietoare, o mână întinsă binevoitoare, întrucât aceștia sunt „frați prea mici” ai noștri, cum spune Sfânta Scriptură. Doar prin bucuria făcută celor din jurul nostru, mai ales celor lipsiți și însingurați vom dovedi că suntem cu adevărat ucenici ai „celui ce pentru noi și pentru a noastră mântuire S-a întrupat, S-a răstignit și a înviat”, cum mărturisim în Simbolul credinței.

Iubiți credincioși,

În această Sfântă și mare zi a Învierii „Zi purtătoare de lumină” să ne bucurăm și să ne veselim și trupește și sufletește, să ne împăcăm în sufletele noastre cu noi înșine, cu aproapele și cu Dumnezeu și să ne întărim în dreapta credință și în toată fapta cea bună închinându-ne „Sfintei Învierii lui Hristos”.

Cu aceste părintești îndemnuri rog pe Cel ce ne-a arătat și împărtășit lumina preaslăvitei Sale Învieri să petreceți Sfintele sărbători pascale cu pace, cu liniște sufletească și cu spor duhovnicesc.

Îmbrățișându-vă părintește în Domnul vă vestesc adevărul mântuitor: Hristos a înviat! 

Al vostru al tuturor către Domnul cel înviat de tot binele voitor și pururea rugător,

† VISARION

Episcopul Tulcii