Psalmii nu au fost creați ca să fie citiți unul după altul, ci au fost rugăciuni ocazionale, mai bine să citești mai puțini psalmi dar să le înțelegi curpinsul. De exemplu, din câți psalmi sunt în Psaltire, doi psalmi aș putea zice că mi se potrivesc așa de bine ca și când i-aș fi făcut eu: psalmul 22 și psalmul 102. Sunt psalmii bucuriei, psalmii care dau încredere, care dau nădejde, parcă îți dau aripi.

Poți să spui de mai multe ori același psalm, nu treci repede la următorul, ci te îndulcești din ceea ce curpinde psalmul respectiv.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Pași pe calea duhovnicească — convorbiri realizate de Părintele Sabin Vodă, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2010, p. 54)