Puterea unei soţii credincioase
Sfântul Ioan Gură de Aur insistă asupra puterii unei soţii credincioase de a îndrepta un soţ necredincios, aducându-l pe calea cea bună şi îngrijindu-se şi de slava acestuia şi de bunul lui nume: „O femeie cuminte şi înţeleaptă va scoate pe bărbatul ei de pe căile pline de păcate şi va fi pentru el ceea ce e frâul pentru mânz.” (Comentariu la Evanghelia după Matei, Omilia LIX, p. 370) „Soţiile să-şi aducă soţii pe calea cea bună prin propriul lor exemplu şi să-i îndemne să aibă o purtare evlavioasă.”
Dacă femeia este mai sporită duhovniceşte decât bărbatul ei, atunci negreşit să-l îndemne şi pe el înspre aceasta, învăţându-l prin îndrumările şi exemplul ei. Sfântul Ioan Hrisostom este cel care o autorizează să îndeplinească acestă misiune. La un moment dat, după ce-i mustră cu asprime pe păstoriţii săi de parte bărbătească pentru trândăvia lor, îşi continuă gândurile în felul următor:
„Dar ca să nu vă ţin numai de rău, haide să vă dau şi un mijloc de îndreptare. Care? Vreau să vă încredinţez soţiilor voastre, ca ele să vă instruiască. Ar fi trebuit, după legea lui Pavel (I Corinteni 14, 34-35), ca voi să fiţi dascălii lor! Dar pentru că prin păcat s-a stricat ordinea şi a ajuns capul jos, iar trupul sus, să alegem cealaltă cale.” (Comentariu la Evanghelia după Matei, Omilia VII, p. 49)
Este limpede că Sfântul Părinte are o mare încredere în puterea unei soţii credincioase de a îndrepta un soţ necredincios, aducându-l pe calea cea bună şi îngrijindu-se şi de slava acestuia şi de bunul lui nume: „O femeie cuminte şi înţeleaptă va scoate pe bărbatul ei de pe căile pline de păcate şi va fi pentru el ceea ce e frâul pentru mânz.” (Comentariu la Evanghelia după Matei, Omilia LIX, p. 370) „Soţiile să-şi aducă soţii pe calea cea bună prin propriul lor exemplu şi să-i îndemne să aibă o purtare evlavioasă.” (Omilia XVII la Facere, p. 242)
(David C. Ford, Bărbatul şi femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, traducere din limba engleză de Luminiţa Irina Niculescu, Editura Sophia, Bucureşti, 2004, pp. 310-311)
„Nunta creștinească se săvârșește în veșnicie”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro