Părăsind visele zadarnice despre nevoințe peste puteri și despre moduri înalte de viață, să începem să răbdăm necazurile cu smerenie. Când sufletele noastre vor fi pregătite, dacă va fi voia lui Dumnezeu, ni se va da și ceva mai înalt.

Necazurile sunt îngăduite ca să se descopere cine Îl iubește pe Dumnezeu cu adevărat. Fără răbdarea necazurilor, nici măcar un suflet binecuvântat nu este apt pentru Împărăția lui Dumnezeu. Răbdarea neîncetată a necazurilor este totuna cu mucenicia. Necazurile nu înseamnă nimic în comparație cu bunurile duhovnicești. (Sfântul Nicon de la Optina)

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 198-199)