Acum, ce este raiul? Şi raiul şi iadul sunt nişte locuri şi nişte stări. Pentru a ne putea explica mai uşor cum sunt aceste stări, noi (şi chiar Sf. Părinţi) au propus nişte comparaţii. Iadul este plin de boli şi de şerpi veninoşi, toate aceste lucruri înfricoşătoare, dar iadul nu este ceva materialnic, precum nici raiul nu este materialnic. Focul din iad, de fapt, este focul conştiinţei noastre. Raiul este plin de flori şi de păsări cântătoare, etc. Dar toate acestea sunt nematerialnice. În asemenea situaţie, problema iadului şi raiului nu poate fi pusă decât veşnic. De altfel, Mântuitorul a şi spus aşa: „Duceţi-vă de la Mine în iadul cel veşnic” şi „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu şi moşteniţi Împărăţia Cerurilor gătită vouă”. Deci, atât Împărăţia Luminii, cât şi cealaltă, a Întunericului, au aspecte veşnice.

Există totuşi nişte şanse, tot prin mila lui Dumnezeu. Ceea ce se întâmplă până la sfârşitul lumii, care poate fi şi începând cu secunda asta şi peste 2000 de ani şi peste 3000 de ani şi peste sute de ani, ce facem noi în acest timp este în mâna noastră, nu în mâna lui Dumnezeu.

Omenirea îşi apropie sfârşitul sau şi-l depărtează, în funcţie de starea morală. Există şansa ca, până la înfricoşătoarea judecată cei vii să poată interveni pentru cei morţi. De altfel, dumneavoastră ziceţi împreună cu noi: Bogdaproste! Dumnezeu să-l ierte! Dumnezeu să primească colacul! Dumnezeu nu are nevoie de colac. Ce să primească? Ceea ce dăruieşti tu? Nu, nu are nevoie Dumnezeu de aşa ceva. Să primească dragostea cu care tu, om drag al sufletului aceluia, faci ceva în numele lui. Căci în lumea de dincolo avem nevoie numai de dragoste. În lumea de dincolo nu ne întreabă nici cât am postit, nici ce am făcut, câte rugăciuni am făcut, nici de numărul păcatelor. Ci suntem întrebaţi numai de câtă dragoste am avut! Şi sigur că această dragoste se manifestă prin milă. În asemenea situaţii putem interveni: cu parastase, cu liturghii, cu milostenii pentru sufletele morţilor. După aceea, cu părere de rău pentru fiecare dintre noi, urmează raiul/iadul veşnic.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 186-187)