Răutatea femeii – pretext pentru căderile bărbatului?
Acestea le zic, ca nimeni să nu ia ca pretext răutatea femeii. Este rea? Îndreapt-o!
Femeia, dacă este bună, este ajutorul tău.
– Dar dacă nu e bună?
– Fă-o tu bună! Au existat şi soţii bune şi rele, ca să nu ai pretexte. Sarra într-adevăr era bună. Dar îţi voi arăta şi o femeie rea. Cum era soţia lui Iov? Era rea, de vreme ce îl sfatuia să blesteme [pe Dumnezeu]. Dar nu l-a vătămat pe bărbat femeia lui Iov. Oare a clătinat ea turnul, a nimicit diamantul, a biruit stânca? A bătut pe ostaş? A găurit corabia? A scos din rădăcină copacul? Nimic din toate acestea. Ci, pe măsură ce aceea lovea, mai tare se făcea turnul. Pe cât aceea ridica valuri, corabia nu se scufunda, ci plutea cu vânt bun. Rodul s-a pârguit, dar copacul nu s-a clătinat. Frunzele au căzut, dar rădăcina a rămas neclintită. Acestea le zic ca nimeni să nu ia ca pretext răutatea femeii.
Este rea? Îndreapt-o!
– Dar, vei zice, m-a zvârlit din rai!
– Dar şi la ceruri te-a suit! Firea e aceeaşi, deosebită e libera alegere.
A lui Iov soţie era rea. Dar Suzana era bună. Egipteanca [lui Putifar] era neînfrânată, dar Sarra era cuviincioasă. Ai văzut-o pe una? Priveşte şi la cealaltă! Pentru că şi între bărbaţi unii sunt răi, alţii sârguitori. Bun era Iosif, dar bătrânii erau desfrânaţi. Ai văzut şi răutatea şi virtutea. Acestea nu se judecă după fire, ci după libera alegere. Să nu-mi dai, aşadar, pretexte!
(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântări despre viața de familie, traducere Pr. Marcel Hancheș, Editura Învierea, Timișoara, 2005, p. 32-33).
Căsnicia este arta prin care două persoane învață să danseze grațios prin viață, în același ritm
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro