Sfatul meu e al Sfinţilor Părinţi, dacă nu aveţi timp de rugăciune, faceţi-vă. Stăruiţi, aşezaţi-vă în genunchi, notaţi-vă pe mână, pe telefon, puneţi alarma să vă amintească, folosiţi tehnologia pentru a vă aminti de Hristos, respectaţi zilnic un orar de rugăciune, lucrare, sfat, discuţie cu copii, cină împreună etc. Canonul trebuie să fie făcut cu sfinţenie, conştientizând faptul că asta e singura hrană a sufletului, care moare fără rugăciune. Dacă nu aţi făcut canonul într-o seară, faceţi-l a doua zi dublu, cu furia celui neputincipos, însă având libertatea de a moşteni raiul prin încăpăţânare, dacă voieşte. În discuţia cu copiii mari, trebuie să găsiţi un limbaj comun, trebuie să împărtăţiţi un hobby comun cu ei, mergeţi cu ei în excursii, la plimbări, aveţi lecturi sau preocupări comune. Veţi fi părinte bun numai dacă veţi fi şi prietenul lor, care le ascultă şi respectă problemele şi întrebările, care îi veghează cu blândeţe, nu numai le dă bani de buzunar sau îi ceartă dacă au luat note mici. Petrecerea unui timp de calitate cu copiii, mersul împreună, discuţiile de taină, dorinţa sinceră de a-i ajuta spiritual, sfatul credinţei, rugăciunea împreună, pomelnicul dat la mănăstiri, citirea la Psaltire, abţinerea mâniei când greşesc, zâmbetul larg şi sincer, discuţiile ca între băieţi, toate acestea pot face diferenţa între un proprietar de copii şi un părinte şi prieten, pe care îl doare durerea copiilor şi e pricină de vindecare. Succes. Pr. Ioan Istrati