Valurile de duhuri ale lumii vin spre biserici, intră cu oamenii și prin ziduri ca să stingă focul cel duhovnicesc. Preotul n-ar putea să apere Potirul de unul singur, fără lupta îngerilor buni și a oamenilor prin care aceștia lucrează.

Miza răutății este pierderea sufletelor și încetarea Sfintei Liturghii. Atâta vreme cât fie și într-un singur loc în lume veșnicia intră din nou în lume prin prefacerea sfintelor daruri, lumea nu e pierdută. Atâta vreme cât undeva pâinea și vinul se prefac în Trupul și Sângele Lui, putem măcar respira aerul care Îl atinge, oricât de inaccesibil ne-ar fi acel loc.

Când un război pornește, este pentru a înlocui rugăciunea cu ura. Eroi sunt cei împinși la moarte, folosiți de cei care profită în spatele lor. Eroi sunt cei cu rugăciunea în inimă în clipa morții, de orice parte ar lupta. Eroi sunt apropiații celor căzuți, rămași în suferință acasă. Nimeni din cei care conduc jocul morții nu este vreun erou și nici nu se fac eroii din declarații date de la adăpost.

Când un război pornește, este pentru a șterge Darurile sfințite de pe fața pământului. Este pentru a face inutilă Răstignirea lui Hristos, moartea și Învierea. Pentru gloria stăpânilor lumii, foamea celor mulți și sfidarea de a te arunca în gol în numele lui Dumnezeu sau al celor create de El: credința, adevărul, frumusețea, binele, libertatea.

Asemenea unui cutremur, războiul, oricare ar fi el, naște valuri călare pe care diavolii intră ca un tsunami în orașe, răstoarnă case, inundă biserici, îneacă suflete și vor să dea năvală în Altar. Acolo, un om apără Potirul, pe cât poate. Dacă s-ar crede singur, ar fi pierdut. Dacă s-ar încrede în cei puternici, ar fi iarăși pierdut.

Deși ura nu poate învinge, pentru că a fost deja zdrobită, este înspăimântătoare o astfel de viață: cu fața spre răutatea lumii și cu Dumnezeu în mâini. Preotul este apărător al Trupului și Sângelui lui Hristos în fața războaielor lumii, ducându-l și pe al său, lăuntric, pentru pacea tuturor.

Să nu vindem taina Lui, să nu punem lumescul plin de răutățile sale dând năvală spre grădinile mâinilor în care înflorește Potirul mai presus de duhovnicesc. Să fim prieteni întru Hristos ai preoților, lucrând cu toții la apărare prin propria sfințire, spre blândețe fermă și dragoste.