Războiul duhovnicesc trebuie dus neîntrerupt, cu mult curaj și pe tot frontul
Domnul nu numai că nu va lăsa pe dușmani să te piardă, (fiindcă aceasta ar fi și necinstirea Lui), ci va și lupta în locul tău până ce-i va da prinși în mâinile tale după buna Lui plăcere.
De voiești a birui pe inamicii tăi mai repede, e nevoie să lupți, frate, curajos cu toate patimile tale: mai ales contra egoismului, obișnuindu-te a întâlni ca pe niște prieteni necazurile ce ți le poate face lumea. Când un om nu recunoaște absoluta necesitate a acestui război de sine, și când îl socotește lucru de nimic, s-a întâmplat și întotdeauna se întâmplă că biruințele sunt grele, rare, nedepline și nestatornice.
De aceea, acest război trebuie dus fără încetare ori slăbire, până în vremea morții și cu toată bărbăția sufletului, pe care ușor o dobândești dacă o ceri de la Dumnezeu.
Mai cugetă la un fapt. Neputința și ura continuă ce ți-o poartă demonii si marea mulțime de rătăciri si dezorientări puse înaintea ta, nu pot nimic în fața puterii nemărginite a lui Dumnezeu și a dragostei ce o are pentru tine, a îngerilor din ceruri și a rugăciunilor tuturor sfinților care luptă de partea ta, cum este scris despre Amalec: „Pentru că și-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnul va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam” (Ieșirea 17, 16).
Deci tot prin aceste cuvinte au fost purtate așa de multe femei și așa de mulți oameni. Gândurile acestea au stăpânit și au mișcat toată lumea și a înviorat înțelepciunea lumii.
De aceea să rămâi curajos, chiar de ți s-ar părea că lupta inamicilor te-ar nimici și te-ar pierde, că ea poate continua toată viața și că te-ar arunca în cine știe ce prăpastie. Pentru că toată puterea și cunoașterea vrăjmașilor este pusă în mâinile dumnezeescului Comandant, Șefului Suprem, Iisus Hristos, pentru cinstea Căruia tu lupți.
Domnul nu numai că nu va lăsa pe dușmani să te piardă, (fiindcă aceasta ar fi și necinstirea Lui), ci va și lupta în locul tău până ce-i va da prinși în mâinile tale după buna Lui plăcere, cum e scris: „Căci Domnul Dumnezeul tău merge în mijlocul taberei tale, ca să te ocrotească și să-ți dea în mână pe vrăjmașii tăi dinaintea ta; tabăra ta va trebui să fie sfântă, pentru ca Domnul să nu vadă la tine nimic necurat și să nu se abată de la tine” (Deuteronomul 23, 14).
Chiar dacă El amână biruința până în ultima zi a vieții tale aceasta-ți va fi de mare folos. Un câștig mai mare. Nu lepăda armele, nici nu fugi.
(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, pp. 46-47)
Maica Domnului – nădejdea și bucuria noastră
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro