În ultimele zile am trăit niște experiențe de parcă ar fi fost experimente ale realității. Am avut ocazia să discut cu 11 oameni, într-un timp extrem de scurt. Unii dintre ei au împărtășit mai mult din viziunea lor asupra lumii. Pentru unii, așadar, lumea este un loc al relelor. „Nimeni nu te ajută, toți oamenii sunt dezamăgitori.” O furie ce abia stătea să fie plânsă. Căutau cu disperare pozitivul, doar că nu aveau nici o idee de unde să îl și ia. Pentru alții, viața este un joc al destinului. Ai noroc, ești fericit. Nu ai noroc, ai ghinion și asta spune tot.

Mai erau și cei care priveau „dincolo de ce se vede”, trebuie să deții secretul ca să reușești, vizualizează și ai câștigat! 

Pentru alții, fericirea era legată de oamenii din jur. Aceștia au rămas puțin nedumeriți la întrebarea ce se întâmplă atunci când pleacă oameni?

Și, totuși, toți trăim în aceeași lume. Dar vedem atât de diferit. Putem goni după rețete, ne putem imagina realitatea ca pe o lume a monștrilor sau, dimpotrivă, ca pe una a basmelor. Putem discuta despre energie și atracție, dar cel mai greu este să discutăm despre viață. Despre a trăi în prezent, împăcați cu noi, cu cei din jurul nostru, țintind pentru creștere, dar bucurându-ne de nivelul la care suntem acum. Alergăm și alergăm și iarăși alergăm în afara noastră. Doar că, atunci când rămânem singuri, realitatea fiecăruia apare: sunt doar eu cu Dumnezeu. Deci?