De ce nu supraviețuiește bucuria în viața noastră

Vi s-a întâmplat vreodată să rămâneți cu ochii lipiți de o vitrină plină cu prăjituri, într-o zi de post? Sau să întoarceți capul după frumusețea unei persoane, deși știți că nu e cea mai bună alegere?

Sunt în noi impulsuri ale firii care vin uneori cu o atât de mare putere – deși miza e atât de mică –, încât e nevoie de o luptă aprigă cu noi înșine, pentru binele nostru. Nu pentru că ne este „interzis”. Sau pentru că am fi superiori, făcând alegeri „bune”. Ci pentru că ne ajută să rămânem sănătoși și integri.

Putem oricând să ne dezicem de noi, de valorile noastre, să decidem în mod conștient că vrem să mergem și noi pe calea aceea rea. Și nu ne oprește nimeni. Doar că pe drumul pe care o luăm la pas atunci o luăm doar cu noi înșine. Și sufletul nostru va rămâne, la un moment dat, fără suflare... Și ne vom opri și ne vom uita la noi și vom înțelege că ne este mai bine să ne alegem pe noi, sănătoși la suflet, decât ne este când alegem să fim excentrici și bolnavi. Bucuria nu trăiește în noi când noi suntem plecați din casa sufletului nostru. Și învățăm din acest lucru.

Vine o vreme în care impulsul este biruit de noi, cei cu Dumnezeu în suflet. De noi, care înțelegem cele ale firii, cele ale lumii și, plini de compasiune fiind, ne continuăm calea, știind că bucuria care va veni nu se va mai lua de la noi. Și, bucuroși fiind, o vom putea oferi mai departe, celor întâlniți pe cale. Să nu ne fie frică, așadar, să ne ascultăm pe noi înșine și să ținem cu partea noastră, cea adevărată!

De la același autor

Ultimele din categorie