Studenți în dialog: Ce roade aduce pomul tinereții tale?

Cu cât plivești mai des o grădină, cu atât ea va fi mai frumoasă. La fel este și cu sufletul. Cu cât spovedania este mai deasă, cu atât sufletul va fi mai liber, mai ușor, mai optimist și mai curat. Dacă grădina sufletului este curățată, Grădinarul va lucra frumos în ea și va culege rod bun, Dumnezeu va lucra prin noi.

E seară. E vreme de rugăciune și vreme pentru conversații de suflet. O dată pe săptămână ne întâlnim, suflet lângă suflet, tineri de prin Iași și de peste tot, la Paraclisul „Cuvioasei Parascheva”, o tânără ca și noi, pentru a descifra tainele vieții. Mă apropii de biserică cu pași repezi, oarecum emoționată. Sunt în anul I. În seara aceasta îl avem sfătuitor pe părintele Liviu Petcu, izvor nesecat de învățătură. E ceva minunat, ceea ce ne spune vine din altă lume. Am trăit, duhovnicește, întâlnirea cu Hristos.

Am discutat, așa cum le stă bine tinerilor, pe tema prieteniei, a căsătoriei, despre cum trebuie abordat studiul pentru a fi eficienți, despre rugăciune și spovedania deasă, despre stabilirea obiectivelor în viață, dar și despre cum să folosim corect timpul.

„Dacă pui temelie pe Dumnezeu, nimic nu se risipește”

Timpul este prețios și am constatat că îl irosim adesea. Părintele ne-a sfătuit să lucrăm la disciplinarea vieții. Folosirea timpului nostru are nevoie de priorități: rugăciunea este vitală. „Dacă punem temelie pe Dumnezeu, nimic nu se risipește”, ne-a spus părintele, „nici timpul și nici viața, ci totul se adună”. Prioritate are studiul, lucrul pentru care suntem la Universitate, și apoi căutarea unui partener de viață. În plus, să avem fiecare o agendă zilnică. Este bine să învățăm să lucrăm cu agenda. Această deprindere ne va fi de folos mai târziu. Să ne umplem întotdeauna timpul cu ceva, să avem mereu ceva bun și frumos de făcut, pentru că dacă vom sta fără treabă, ne va da diavolul de treabă. Îl rugăm pe Dumnezeu să ne descopere rostul nostru în lume. De mare ajutor ne este să avem un povățuitor, un duhovnic. Ne va ajuta să ne limpezim asupra priorităților pe care le avem. Mi-a plăcut mult comparația pe care a făcut-o părintele, între suflet și grădină. Cu cât plivești mai des o grădină, cu atât ea va fi mai frumoasă. La fel este și cu sufletul. Cu cât spovedania este mai deasă, cu atât sufletul va fi mai liber, mai ușor, mai optimist și mai curat. Dacă grădina sufletului este curățată, Grădinarul va lucra frumos în ea și va culege rod bun, Dumnezeu va lucra prin noi.

S-a vorbit și despre timpul mort: când mergem la facultate, când așteptăm în stație sau suntem în tramvai, la rând la xerox… Să-l facem timp viu. Să ne rugăm cu rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă”. Astfel, timpul mort va învia. Mi-a mai atras atenția un gând rostit acolo: Sfinții se supără că nu le cerem ajutorul, dacă nu ne rugăm lor. Să ne rugăm Sfintei Parascheva, comoara orașului, dar mai ales s-o chemăm în ajutor pe Maica Domnului.

În căutarea jumătății, să știm că persoana potrivită pentru noi este aceea care ne odihnește spiritual.

Să fim „înțelepți ca șerpii”, ei își păzesc cel mai mult capul. Să ne păzim și noi mintea și gândurile, deoarece păcatul de la gând pleacă. Mai întâi acolo începe să se cuibărească prin imaginație, și apoi se materializează. Minte curată înseamnă viață curată.

Și încă multe lucruri frumoase ne-a împărtășit părintele. Îl mai amintesc doar pe ultimul: să punem fericirea celuilalt înaintea interesului nostru egoist. Astfel, vom dobândi și noi binecuvântare și multă bucurie.

Mirela Ciobotaru, ATOR Iași

Ultimele din categorie