Orice soră devotată poate să-şi înrâurească foarte puternic fratele, şi înrâurirea ei îl va purta în viaţă, ca un deget al lui Dumnezeu, pe calea cea dreaptă. În propria casă, prin propriul exemplu arată toată frumuseţea înaltă a feminităţii adevărate şi nobile. Năzuind spre tot ce este gingaş, curat şi sfânt în idealul dumnezeiesc al femeii, fii întrupare a virtuţii şi fă ca aceasta să fie atât de atrăgătoare pentru toţi, încât viciul să le inspire întotdeauna numai dezgust.

Ei trebuie să vadă în tine o asemenea curăţie a sufletului, o asemenea nobleţe a duhului, o asemenea sfinţenie dumnezeiască, încât strălucirea ta să-i ocrotească întotdeauna, oriunde ar merge, ca un înger care pluteşte deasupra capetelor lor spre veşnică binecuvântare. Fiecare femeie să năzuiască, cu ajutorul lui Dumnezeu, spre desăvârşire. Atunci când fratele tău va trece prin ispite, înaintea ochilor lui va apărea viziunea unei asemenea iubiri şi curăţii, încât îi va întoarce spatele cu dezgust celei ce-l ispiteşte.

Pentru el, femeia va fi obiect fie de respect, fie de dispreţ, şi aceasta depinde de ceea ce vede în sufletul surorii sale. De aceea, sora trebuie să se străduie să câştige dragostea şi respectul fratelui său. Ea nu-i va putea pricinui o vătămare mai mare decât făcându-l să creadă că toate femeile sunt lipsite de inimă şi uşuratice, că însetează doar de plăceri şi că doresc ca bărbaţii să le admire – iar fraţii, la rândul lor, trebuie să-şi ocrotească surorile. (Sfânta Muceniță Alexandra, Împărăteasa Rusiei)

(Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 71)