Atunci când întâlnim o problemă în viaţa de zi cu zi, de cele mai multe ori avem tendinţa de a ne concentra asupra lucrurilor care nu merg, pentru a încerca să le rezolvăm pe acelea. Aceasta este o abordare convenţională a rezolvării de probleme şi în cele mai multe cazuri funcţionează, mai ales în cele practice. În alte situaţii însă, putem să ne gândim să schimbăm perspectiva, orientându-ne de această dată spre lucrurile care merg şi bazându-ne pe ele. În acele situaţii, felul acesta de abordare poate fi o sursă de putere, deoarece, concentrându-ne pe lucrurile pozitive, ne orientăm de fapt spre succes.

Aceasta este premisa de la care a pornit David Cooperrider în lansarea metodei sale de anchetă apreciativă în anul 1987. Pentru a înţelege baza anchetei apreciative este folositor să privim la sensul celor două cuvinte: "apreciativ" ar însemna să recunoşti şi să valorizezi valoarea contribuţiei şi a caracteristicilor lucrurilor ori persoanelor de lângă tine, iar "anchetă" se referă la a explora şi a descoperi noi moduri de abordare, printr-o mai bună înţelegere şi o deschidere spre noi posibilităţi. Când sunt combinate aceste două realităţi, sensul ar deveni că, apreciind ceea ce este bun şi valabil în situaţia prezentă, putem descoperi şi învăţa căi noi ce vor avea ca efect schimbări pozitive în viitor.

Primul pas al procesului ar fi să identificăm şi să descriem problema pe care încercăm să o rezolvăm. Apoi avem nevoie să privim la ceea ce s-a întâmplat bine în trecut şi la ceea ce merge bine şi în prezent. Să ne amintim cât mai multe aspecte pozitive. Ce anume ne entuziasma în trecut cu privire la situaţia care astăzi a devenit problematică (poate fi vorba de relaţii cu o anumită persoană cu care acum întâmpinaţi o problemă, ori chiar probleme de serviciu). Când am adunat destule date, începem să analizăm factorii care considerăm că au contribuit cel mai mult la succesele anterioare, după care încercăm să ne dăm seama cum am vrea să arate situaţia în cazul în care problema ar fi rezolvată, care ar fi beneficiile la care am ajunge. De aici, putem să stabilim o strategie care să ne permită să atingem punctul dorit şi un plan de urmat, pe care apoi să-l şi punem în aplicare. Este important să înţelegem că această abordare se referă la propria persoană, la lucruri pe care le putem face noi înşine, nu la ce ar trebui să facă alţii pentru a ne împlini visele, pentru a se rezolva, magic, problema. Este un plan de acţiune personală.