S-a făcut foamete mare în ţara aceea. Nu era o foamete de mâncare, ci una de fapte bune și virtuți. Care foamete este oare mai groaznică? Fără îndoială, cel ce se îndepărtează de Cuvântul lui Dumnezeu flămânzește, pentru că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu (Lc. 4, 4).

Oricine se leapădă de avere, sărăcește. Oricine se leapădă de înțelepciune, se îndobitocește. Oricine se leapădă de virtute, este pierdut. Pe drept a ajuns să fie în nevoi, pentru că a abandonat comorile înțelepciunii și ale cunoștinței de Dumnezeu (Col. 2, 3) împreună cu adâncurile bogățiilor cerești. A început a suferi de foame pentru că nimic nu satură plăcerea risipitoare. Cel ce nu știe cum să se bucure de hrana cea veșnică, va flămânzi întotdeauna.

(Sfântul Ambrozie al Milanului,Tâlcuire la Evanghelia după Luca 7, 215, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)