Iubirea vrăjmașilor naște în suflet mulțime de roade. „Cel ce iubește din simțire lăuntrică pe cei care-l vorbesc de rău sau îl nedreptățesc sau îl urăsc și-l păgubesc și se roagă pentru ei ajunge în scurtă vreme la o mare sporire”, spune Sfântul Simeon Noul Teolog, care vede în iubirea de vrăjmași izvor de smerenie, de plâns duhovnicesc, al dezlipirii de lume, al nepătimirii și cale către contemplație. Smerenia este nu numai o condiție a iubirii vrăjmașilor, ci și un efect al ei.

“Dacă iubim pe vrăjmașii noștri, mândria nu va mai avea loc în sufletul nostru, căci iubirea lui Hristos nu caută să stăpânească. “

(Jean-Claude Larchet, Dumnezeu este iubire - Mărturia Sfântului Siluan Athonitul, Editura Sophia, București 2003, pp. 98-99)