Mâncarea nu are ca scop satisfacerea poftei gustului, ci menţinerea noastră în viaţă, pentru a putea duce lupta duhovnicească şi sfântă ca să sporim în sfinţenie şi să avem mereu în sufletele noastre pe Duhul cel Sfânt, ca să ne asigurăm Raiul si bucuria Cerului. Mai mare valoare are postul ochilor, al limbii, al minţii, adică postul duhovnicesc.

(Părintele Eusebiu Giannakakis, Să coborâm cerul în inimile noastre, Editura Doxologia, Iaşi, 2014, p. 31)