Nu toți creștinii se roagă și pentru repausații lor. Sunt unii care se roagă și alții care nu se roagă nicidecum. Unii se roagă cu adevărat și rugăciunea lor este unită cu o viață plină de credință. Alții se roagă numai cu gura, dar faptele lor se împotrivesc rugăciunii: „Ei îl cinstesc pe Dumnezeu cu buzele lor, pe când inima lor este departe de El”, zice Cuvântul lui Dumnezeu. Așadar, nu toți cei ce se roagă sunt ascultați, precum de asemenea nu toți repausații primesc mântuirea pentru rugăciunile celor vii.

De aceea, adevărații mijlocitori, ale căror rugăciuni pentru repausați sunt de folos, sunt instrumente alese de Dumnezeu pentru a ajuta pe unii repausați vrednici de ajutor: „După moartea unor astfel de oameni, Domnul va învrednici pe părinții lor, pe rude și prieteni, va călăuzi gândurile lor, va atrage inimile lor și va înclina sufletele lor spre a le da ajutor. Negreșit viața noastră trebuie să fie conformă cu cerințele unei rugăciuni rodnice. Iată dar care este scopul vieții noastre: de a ne mântui pe noi înșine, cu darul lui Dumnezeu și de a întinde o mână de ajutor aproapelui în această viață și în cealaltă.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, p. 180)