- Părinte Teofil, ce este rugăciunea şi de ce este necesară rugăciunea în viaţa noastră?

- Rugăciunea este vorbirea minţii cu Dumnezeu. Este o realitate care ne pune în legătură cu Dumnezeu. Rugăciunea, după cuvântul care o reprezintă, ar părea că este o cerere pe care i-o facem lui Dumnezeu. În realitate, lui Dumnezeu îi spunem şi că îl lăudăm şi că îl binecuvântăm şi că îi mulţumim şi chiar la Sfânta Liturghie spunem cuvintele: „pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te binecuvântăm, Ţie îţi mulţumim Doamne şi ne rugăm Ţie Dumnezeului nostru". În acest înţeles privită, rugăciunea este o aşezare a noastră în faţa lui Dumnezeu, un mijloc de a îi spune lui Dumnezeu cele ce le purtăm în suflet sau cele ce dorim să le purtăm în suflet: îi spunem lui Dumnezeu că îl preamărim, îi spunem lui Dumnezeu că îi mulţumim, îi spunem lui Dumnezeu că îl binecuvântăm, îi spunem lui Dumnezeu că ne rugăm Lui, iar cine spune cuvintele acestea şi caută să le împlinească cu fapta, ajunge în situaţia să cunoască faptul că nu totdeauna suntem destul de statornici în rugăciune, că nu putem realiza ceea ce dorim să realizăm mai ales întru preamărirea lui Dumnezeu, întru mulţumirea pe care o aducem, întru lauda care i se cuvine lui Dumnezeu Căruia i se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, de aceea avem şi o rugăciune de mărturisire a neputinţei noastre şi o rugăciune de cerere ca să ne dea Dumnezeu ceea ce ne lipseşte.

(Întâmpinări, Interviuri cu Părintele Teofil Părăian, realizate de Sabin Vodă, Editua Sophia, București, 2000, pp. 38-39)