„Rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu”. Şi pe bună dreptate. Căci faptele sunt auzite şi îndreptările. Nu doar rugăciunile simplu, ci rugăciunile care sunt potrivite cu legea lui Dumnezeu. Şi care sunt acestea? Cele care cer acele lucruri cuvenite lui Dumnezeu a le da, cele care nu Îl roagă cele potrivnice legilor Lui. Şi cine este, zice, atât de îndrăzneţ încât să ceară lui Dumnezeu să facă cele potrivnice legilor Lui? Cel ce se roagă împotriva vrăjmaşilor, căci aceasta este ceva împotriva legii statornicită de El. Căci El a spus: „Iertaţi datornicilor voştri!”. Iar tu Îl chemi împotriva vrăjmaşilor pe Cel ce a poruncit să îi ierţi pe vrăjmaşii tăi?

Şi ce poate fi mai rău decât această prostie? Căci trebuie ca cel ce se roagă să aibă chipul, cugetul, conştiinţa unui rugător. Pentru ce atunci să împrumuţi chipul unei alte persoane, chipul unui acuzator? Cum vei putea primi iertare pentru propriile păcate, când vii să Îl rogi pe Dumnezeu să pedepsească păcatele altora? Aşadar, rugăciunea să îţi fie blândă, senină, să aibă un chip plăcut şi dulce.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 34)