Fără ajutorul și harul lui Dumnezeu, niciun om nu poate ține piept în războaiele nevăzute care apar în inima lui și pricinuiesc vifore sufletești. Rugăciunea și citirea cuvântului lui Dumnezeu ajută în viforele sufletești, dar nici cu acest ajutor nu va ajunge degrabă omul stăpân pe sine, nu se va sui degrabă în limanul liniștii netulburate, pentru că gândurile și simțămintele dumnezeiești nu sunt însușite degrabă de firea noastră căzută, credința nu devine degrabă vie, ca și cum L-ar vedea cu ochii pe Dumnezeu. Din credința vie în Dumnezeu ia naștere deplina supunere față de Dumnezeu, iar din supunerea față de Dumnezeu ia naștere pacea gândurilor și liniștea inimii.

Trebuie să altoiți în inima dumneavoastră credința în Dumnezeu, supunerea față de Dumnezeu: gustându-le, veți gusta odată cu ele mângâiere duhovnicească în necaz și liniște. Lupta cu gândurile aducătoare de necaz, oricât de complicate, de încurcate și de sofisticate ar fi gândurile acestea, trebuie să fie foarte simplă, după cum toată credința creștinească este simplă și în simplitatea sa este accesibilă oricui, iar prin puterea sa îndestulează pe oricine.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 218-219)