Cine oare sunt aceia, ca să-i fericim de bunătăţile de care se vor învrednici, de slava de care se vor împărtăşi, precum şi de acea lumină? Căci slava de aici este nestatornică şi de nimic; şi chiar de rămâne poate, totuşi iute se stinge după cum şi zice: „că nu se va coborî cu el slava lui” (Psalmi 48, 18); şi încă la cei mulţi nici aici chiar nu rămâne slava cu ei. Dar pentru slava de acolo nici nu trebuie să bănuieşti ceva din acestea, ci din contră, că va rămâne, şi că niciodată nu va avea sfârşit. Astfel sunt cele ale lui Dumnezeu: stabile şi mai presus de orice schimbare şi sfârşit. Căci slava aceea nu este izvorâtă din lucrurile de dinafară, ci din cele dinăuntru. Vreau să zic adică, că nu vine din haine preţioase, nici din mulţimea slugilor; nu din cele din afară vine acea slavă, ci, fără de acestea, chiar bărbatul se va îmbrăca cu slavă.

Acum, dacă aici lipsesc toate cele dinafară, cineva este cu totul gol de slavă. În baie, de pildă, vedem dezbrăcaţi pe mulţi oameni cinstiţi si necinstiţi, dar şi mârşavi. Mulţi dintre cei din piaţă s-au pus în pericol, de multe ori, de a fi lipsiţi de slavă, din cauză că slugile lor lipseau fiind duse la alte trebuinţe, pe când acolo cineva va avea cu el slavă pretutindeni. Şi precum îngerii orişiunde s-ar arăta, au într-înşii slava, tot aşa şi sfinţii. Sau, mai bine zis, precum soarele nu are nevoie de haină, nu are nevoie de altceva, iar îndată ce se arată pe cer, slava lui este nedespărţită de el, întocmai aşa va fi atunci.

Să alungăm deci de la noi această slavă deşartă, care nu e decât de dispreţuit. „Cu îmbrăcămintea hainelor, zice, să nu te lauzi” (Isus Sirah 11, 4); acestea se spuneau celor de demult, adică celor în starea copilăriei, fiindcă şi cel de la orchestră şi femeia de moravuri uşoare, şi cel de pe scenă, se îmbracă mai graţios decât tine, şi cu haine mai de preţ.
Dar afară de acestea încă, tu te mândreşti pentru nişte lucruri, pe care dacă se vor pune câteva molii, iată că te-ai lipsit de orice mulţumire. Ai văzut cât de nesigur lucru este slava vieţii prezente? Te mândreşti de nişte lucruri, pe care viermii le nasc şi tot ei le nimicesc — căci se spune că ar fi nişte viermi, insecte din India, care pregătesc firele de mătase.

(Sfântul Ioan Gură de Aur – Tâlcuiri la Epistola întâi către Timotei, Omilia VIII, Editura Nemira, Bucureşti, 2005, pp. 31 – 32)