Părinte, ați putea să ne mai spuneți ceva despre aflarea inimii?

Când ne aflăm inima, primul lucru pe care îl înțelegem este că-I aparținem cu totul lui Hristos, că suntem ai Lui, că avem o anumită putere și că fiecare chemare a Numelui Său se săvârșește în tăria Duhului Său. Este un lucru greu de descris în cuvinte.

Mereu ne rugăm, însă de fiecare dată este altfel. Uneori ne rugăm chinuit și cu mare greutate, însă altădată rugăciunea este cea care ne poartă și nu ne îngăduie să ne oprim. Uneori facem un efort și Dumnezeu ne vine de îndată în ajutor. De fiecare dată e altfel. Însă atunci când ne descoperim cu adevărat adâncul inimii, este ca și cum am fi aruncat o ancoră, nu în mare, ci în Cer, și această ancoră ne trage toată ființa la Hristos și știm că suntem ai Lui.

(Arhimandritul Zaharia Zaharou, Omul cel tainic al inimii, Editura Basilica, București, 2014, pp. 201-202)