- Părinte, unii oameni nu știu ce să spună la mărturisire.

- Aceasta arată că nu fac lucrare fină în ei înșiși. Dacă nu facem lucrare fină în noi înșine, atunci și pe cele mari le scăpăm.

Trebuie să ne curățim ochii sufletului nostru.

Un orb nu vede nimic. Unul care are un ochi, vede și el, dar mai bine vede cel care are amândoi ochii deschiși. Iar dacă are și telescop și microscop, va vedea curat atât pe cele de departe, cât și pe cele de aproape.

De pildă, o iconiță sculptată o pot săvârși în trei ceasuri. Dacă o las câteva zile și mă uit iarași la ea, îi aflu destule lipsuri. La fel s-ar întâmpla daca aș lucra la ea o săptămână, o lună sau doi ani. Dacă vreau, aceeași iconiță o pot lucra și în cinci ani. Dar după aceea trebuie să lucrez cu lupa.

Vreau să spun că lucrarea duhovnicească nu are sfârșit. Cu cât înaintează cineva duhovnicește, i se curățesc ochii sufletului său tot mai mult, își vede greșelile lui din ce în ce mai mari, și astfel se smerește, după care vine Harul lui Dumnezeu.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Nevoință duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, p.172)