Pentru curăția lor, copiii au fost recomandați de către Domnul Iisus Hristos ca etalon pentru mântuire. El spune: „Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor” (Matei 19, 14).

Sfântul Ioan Gură de Aur apreciază și el, în cuvinte mișcătoare, această curăție, zicând: „Sufletul copilului este lipsit de orice patimă. Nu se răzbună pe cei care l-au supărat, ci se duce ca la niște prieteni, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Oricât l-ar bate mama lui, pe ea o caută, pe ea o preferă tuturora. De i-ai arăta o împărăteasă cu coroană pe cap, nu o va prefera mamei sale îmbrăcată în zdrențe, ci dorește mai degrabă s-o vadă pe mama lui, îmbrăcată așa cum e, decât pe împărăteasa gătită cu podoabe.

Copilul nu judecă ce-i al său și ce-i străin pe temeiul sărăciei și bogăției, ci pe temeiul prieteniei. Nu caută mai mult decât îi este de neapărată trebuință; când s-a săturat de supt, lasă la o parte sânul mamei. Copilul nu se întristează de cele de care ne întristăm noi, de pildă de paguba de bani și de altele ca acestea; și iarăși, nu se bucură de cele de care ne bucurăm noi, de aceste lucruri pieritoare, nici nu-l uimește frumusețea trupurilor. De aceea spunea Hristos: «că a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor», ca să săvârșim cu voință acelea pe care copiii le fac din fire. De aceea Mântuitorul îndeamnă: Să fim și noi cum sunt copiii; să fim prunci față de păcat”.

(Preot Dr. Constantin Mihoc, Taina căsătoriei și familia creștină în învățăturile marilor Părinți ai Bisericii din secolul IV, Editura Teofania, Sibiu, 2002, pp. 153-154)