Unul dintre conceptele care trebuie explicat copiilor este cel de libertate. Cuviosul Antonie cel Mare spune: „Liberi să nu-i socoţi pe cei care sunt slobozi prin starea lor lumească, ci pe cei care sunt liberi prin vieţuirea şi obiceiurile lor. De pildă, să nu-i numeşti liberi cu adevărat pe cei de vază şi bogaţi dacă sunt răi şi neînfrânaţi, căci ei sunt robi ai patimilor. Libertatea şi fericirea sufletului sunt alcătuite din curăţia adevărată şi din dispreţuirea celor vremelnice.” Libertatea este lucrul care mişcă la maxim sufletul adolescentului. Acesta caută să-şi manifeste propria libertate, şi forme de manifestare a acesteia pot fi găştile, petrecerile, muzica contemporană, aspectul exterior şocant.

La „libertate” cheamă mizerabilele reviste pentru adolescenţi, care-i îndeamnă pe aceştia să fie liberi de părinţi, liberi de interdicţii („N-ai încercat asta? Eşti un mucos. Nu te-ai culcat cu un prieten mai în vârstă? Eşti cu caş la gură”) – însă petrecerile şi găştile nu fac să se realizeze libertatea adolescentului. Dimpotrivă, în ele omul se ascunde de lume, pe care nu poate să o accepte. Inima adolescentului simte minciuna acestei lumi, şi ca atare tineretul îşi creează grupuri care se opun acestei lumi. Nu libertatea, ci frica de această lume îl face pe adolescent să caute petrecerile şi găştile.

Şi copiii noştri ortodocşi năzuiesc să-şi exprime libertatea personală. Ce le mărgineşte libertatea? Păi, bineînţeles, părinţii, îndatoririle casnice, ordinea. Şi mai ce? Ei spun: şcoala, biserica, conştiinţa, Dumnezeu. Foarte bine! Începem să discutăm despre omul liber. Cine e omul liber? Cel care face ce vrea, mănâncă ce vrea, bea ce vrea, merge unde vrea ş.a.m.d. Toată lumea ar vrea să fie aşa. Şi ce-i împiedică? Conştiinţa... (...)

Da, tocmai conştiinţa îi împiedică pe oameni să fie liberi în acest sens. De ce? Păi deoarece dacă cineva vrea să trăiască aşa cum îi place face asta pe socoteala altuia. Omul liber fără conştiinţă este, de asemenea, un erou al vremii noastre. De ce este liber un asemenea om? Este liber de îndatoriri, de responsabilitate, de prietenie, de dragoste, de conştiinţă, de Dumnezeu.

Dumnezeu este însă izvorul libertăţii; tocmai de la El a primit omul posibilitatea de a fi liber. Aşadar, conştiinţa, acest glas al lui Dumnezeu în om, este totodată şi glasul libertăţii în om.  (Pr. Alexei Uminski)

(Educarea copilului: sfaturi ale duhovnicilor şi psihologilor ortodocşi, Editura Sophia, Bucureşti, 2013, p. 58-60)