Credința fără fapte moartă este, spune Apostolul. Oricât de corectă ar fi educația religioasă pe care o primesc, copiii voștri trebuie să fie, nu doar evlavioși în teorie, ci și virtuoși în faptă – iar pentru ca ei să poată deveni astfel este neapărată nevoie să îi deprindeți din pruncie cu tot ce este bun și să îi înfrânați de la tot ce este rău, să le sădiți în inimi feluritele virtuți creștine și să dezrădăcinați din ele toate neajunsurile și patimile. Dacă e să începem cu virtuțile și să întrebăm care dintre ele trebuie să ocupe primul loc, datori suntem a răspunde că virtutea cea mai însemnată, virtutea de căpătâi a fiecărui copil bine educat trebuie să fie, neîndoielnic, ascultarea. Aici se pune altă  întrebare: „În ce fel sunt datori părinții a sădi ascultarea în inimile copiilor?”

Dacă părinții vor să aibă copii cu adevărat ascultători, care să nu iasă dintre hotarele ascultării nici atunci când sunt în afara nemijlocitei supravegheri de către părinți, când nu așteaptă nici o recompensă pentru ascultare și nu se tem de nici o pedeapsă pentru neascultare, ei trebuie să își învețe de la cea mai fragedă vârstă copiii cu ascultarea pentru Dumnezeu față de părinți. Ei trebuie să le arate copiilor chiar de la vârsta prunciei lor că părinții sunt pentru ei împuterniciți ai lui Dumnezeu, că Dumnezeu Însuși a poruncit ca ei să îi cinstească pe părinți și să li se supună, că nesupunându-se părinților păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu Însuși și își atrag pedeapsa Lui, iar dimpotrivă, arătându-le părinților cinstire, își atrag binecuvântarea Lui vremelnică și veșnică.

Este neapărată nevoie, de asemenea, să li se insufle copiilor că, prin ascultarea față de părinți ei se aseamănă copilului Iisus, despre care evanghelistul Luca spune că asculta de părinții Săi. Acest Dumnezeiesc copil Iisus trebuie totdeauna arătat copiilor ca pildă luminoasă căreia ei trebuie să-i urmeze.      

(Sfântul Vladimir, mitropolitul Kievului, Despre educație, Editura Sofia, București, 2003, pp. 103-105)