A purta sarcina unul altuia, înseamnă a avea un viu interes pentru soarta aproapelui. Însuși Domnului nostru I-a păsat de soarta păcătoșilor, căci luând asupra Sa toate păcatele noastre înaintea Părintelui Ceresc, El le-a spălat cu sângele Său și le-a șters prin moartea Sa. Așadar, dacă însuși Dumnezeu ia parte la soarta noastră, putem noi să nu ne interesăm de soarta aproapelui nostru, cerând pentru el mântuirea? Putem noi să nu jertfim tot ce stă în puterea noastră pentru a salva un suflet din iad?

Puterea rugăciunii este o mare taină pe care mintea noastră omenească nu o poate înțelege. Totuși, celui ce se roagă, toate îi sunt cu putință.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, p. 183)