Am vrut, deci, să spun următoarele: nu numai că astăzi lucrurile sunt atât de încurcate, atât de întunecate! Nu numai că din variate motive omul contemporan este atât de blocat! Nici creştinismul, duhul creştin care stăpâneşte astăzi, nu-l poate debloca! Ba, mai mult, am putea spune că însuşi creştinismul este întemniţat înlăuntrul omului.

Nu putem spune astăzi că, privind înlăuntrul nostru sau printre creştinii din jurul nostru, descoperim acea simplitate, curăţie, stare de deblocare, de eliberare. Ba dimpotrivă, lucrurile par complicate, într-un fel le vedem aici, într-un fel sunt văzute altundeva. În cele din urmă, mi se pare că falsificăm şi creştinismul, ne falsificăm şi pe noi înşine.

Sărmanilor noştri copii ‒ noii generaţii care vine după noi ‒, în loc să le transmitem trăiri duhovniceşti adevărate, le predăm aceste blocaje, aceste stări încurcate. Să nu le lăsăm moştenire vorbe, pentru că din vorbe nu iese nimic. Aceasta este Tradiţia în Biserică: unul predă viaţă altuia. Dar ce viaţă predăm? Cine nu are viaţă adevărată de predat, predă blocajele, încurcăturile pe care le primesc tinerii, iar viaţa creştină merge spre mai rău.

Nu vorbim despre oamenii aceia care nu vor să creadă, care nu vor să-L accepte pe Dumnezeu! Să facă ce vor ei, dacă aşa cred. Vorbim acum despre creştini, despre cei care vor, despre cei care cred, despre cei care se străduiesc să fie creştini adevăraţi, dar nu prea reuşesc. Să continuăm însă, şi să nădăjduim!

(Arhimandritul Simeon Kraiopoulos, Te cunoşti pe tine însuţi? Viaţa duhovnicească şi problemele psihologice, Editura Bizantină, Bucureşti, 2008, p. 40)