Nimeni nu poate hotărî în locul nostru și nu ne poate ușura cu adevărat greutatea și riscul alegerii. Sfatul și binecuvântarea duhovnicului și a părinților după trup sunt importante și e bine să ținem cont de ele, dar hotărârea ne aparține în totalitate și toate consecințele legate de alegerea făcută. De aceea este greu de făcut alegerea și e nevoie de rugăciune.

Esențial în alegerea soțului, pentru a fi împreună unul altuia ajutor spre mântuire și sprijin plin de dragoste și adevăr, sunt dreapta credință și încrederea desăvârșită unul în altul. Dacă acestea două nu se regăsesc, e mai bine să nu vă înjugați la un jug nepotrivit doar sub presiunea vârstei și a dorinței firești, bune și binecuvântate, de a vă căsători.

Sunt și semne de care trebuie să ținem cont atunci când ne rugăm și suntem încă în luarea hotărârii. Dragostea statornică, bucuria statornică, hotărârea de a împărtăși cu celălalt cu încredere bucuriile și necazurile – acestea sunt semne ale potrivirii spre căsătorie. Pe când grave minciuni repetate, violenta în limbaj și mai ales violența fizică manifestată, neîncrederea, descoperirea unor dependențe greu de vindecat – pot fi semne că această relație e mai degrabă o povară pe drumul spre mântuire, o greutate pe care nu știm dacă o putem duce. Trebuie atenție și înțelegere.

De teama ultimului tren, multe tinere și tineri au greșit cu bună știință, admițând o căsătorie în grabă, fără cercetare sau închizând ochii la semne foarte evidente care ar fi trebuit să îi facă în cel mai bun caz să nu grăbească hotărârea căsătoriei, dacă nu chiar renunțarea cu totul. Asemenea motive sunt:

• lipsa de sinceritate
• lipsa credinței în Dumnezeu a celuilalt
• probleme grave de moralitate
• patimi mari, cu greu de vindecat: alcoolism, desfrânare, jocuri de noroc, violență manifestată.

Hotărârea de a te căsători în asemenea condiții, acceptând cu bună știință consecințele acestora în viața ta și a viitorilor copii, mai ales, este ori un curaj de a-ți asuma o cruce cu mare greutate de dus, ori o grabă și o lipsă de maturitate care se plătesc foarte scump.

Dacă nu se face cu bucurie și cu hotărâre această alegere, e de preferat să se amâne. Trebuie însă evaluate clar defectele și nepotrivirile. Defecte și neputințe avem toți și avem a le descoperi după căsătorie mult mai clar. Sunt însă și defecte care nu trebuie să ne îngrijoreze atunci când, în crucea căsătoriei, ne hotărâm să ducem împreună și greutățile celuilalt. De pildă, viitorul soț este total neîndemânatic în a te ajuta la gătit și nu are nici o tragere de inimă sa schimbe ceva, în schimb în gospodărie are multe alte îndemânări pe care le va folosi. Sau lui îi plac drumețiile, iar ție, nu. Exemplele pot fi multe, acestea nu sunt motive de îngrijorare. Ele pot fi chiar prilej de creștere a dragostei jertfelnice și a bucuriei de zi cu zi atunci când înțelegem că în căsătorie trebuie să luptăm pentru a ține aprinsă neîncetat flacăra dragostei, a bucuriei și a grijii pentru celălalt. Când dragostea și cinstirea celuilalt sunt statornice, acea familie va fi binecuvântată, iar copiii vor fi fericiți.

Tot ce ne surprinde după luarea alegerii, orice greutate pe care nu am prevăzut-o inițial, cu ajutorul lui Dumnezeu o vom duce. Trebuie însă de intrat pe poarta căsătoriei cu încredere, bucurie, hotărâre și esențial: cu aceeași dreaptă credință și înțelegere a sensului vieții noastre de a fi unul altuia ajutor spre mântuire.

Cu drag,

pr. Nichifor

Multumesc . Este de mare ajutor raspunsul parintelui. Multumim.