Ia seama, deci: nu uita a săvârşi rugăciunile arătate la vremea trapezei tale, ca să fie sfinţite mâncarea şi băutura ta. Când te scoli de la masă, iarăşi să zici de trei ori, dând mulţumită: „Milostiv şi bun este Domnul! Hrană a dat celor ce se tem de Dânsul. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.

După această slavoslovie, adaugă şi rugăciunea următoare: „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Atotţiitorule, al Cărui nume este mai presus de orice nume! Îţi mulţumim Ţie şi Te lăudăm că ne-ai învrednicit pe noi a ne împărtăşi de bunătăţile Tale, ale acestei hrane trupeşti. Ne rugăm Ţie şi cerem: Doamne, învredniceşte-ne şi de primirea hranei cereşti. Dă-ne nouă a ne teme de înfricoşatul şi preaslăvitul Tău nume şi a nu călca poruncile Tale. Legea Ta şi îndreptările Tale pune-le în inimile noastre şi ne sfinţeşte nouă duhul, sufletul şi trupul prin Preaiubitul Tău Fiu, Iisus Hristos Domnul nostru, dimpreună cu Care Ţie se cuvine slava, stăpânirea, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin”.

Sunt oameni fără minte şi leşinaţi după mâncare, asemenea dobitoacelor necuvântătoare, care din zori cugetă pe care să înşele, pe care să strâmtoreze - ca astfel să capete mijloace spre a-şi umple pântecul nesătul. Unii ca aceştia nu-L vor slavoslovi pe Dumnezeu pentru mâncare, şi despre ei a scris Pavel cel minunat: „Vrăjmaşii crucii lui Hristos, al cărora sfârşit este pierzarea, al cărora dumnezeu este pântecele, şi a cărora slavă este întru ruşinea lor, că cele pământeşti cugetă - iar petrecerea noastră în ceruri este” (Filip. 3, 18-20). Aceştia sunt mai răi şi decât fiarele şi păsările, că păsările şi fiarele cunosc pe Dumnezeu Ce le-a zidit pe ele şi-L binecuvântează; iar oamenii, făcuţi de mâinile Lui şi purtând chipul Lui, nu îl cunosc pe Ziditorul lor - îl mărturisesc, ce e drept, cu gurile lor, iar cu faptele se leapădă de El...

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 126-127)