Va trebui să ne străduim să ne curățim pe noi, să ne curățim pe dinăuntru și pe dinafară, și îndeosebi să ne curățim cugetul. Căci din cuget pornesc toate relele, atât în inimă, cât si în trup. Răul se exteriorizează prin membrele trupului, după ce mai înainte cugetul și mintea devin slujbași ai păcatului. Asa cum vedem, albinele nu merg la florile care nu au polen, ci merg acolo unde există polenul, pe care îl culeg și prepară gustoasa miere. Si Sfântul Duh umblă, și unde găseste cuget și minte curată, linistită, se așează și rodește. Zis-a cel nebun în inima lui: nu este Dumnezeu. Nebun este acela care nu se poate înfrâna. Gândirea nu cârmuieste bine în el, nu are cârmuire sănătoasă, de aceea face greseala de a se exprima și a spune că nu există Dumnezeu. Cea mai mare prostie pe care o poate spune omul este să zicăcă nu există Dumnezeu. Dumnezeu este în el, este în sufletul lui, dar el este străin de Dumnezeu. Nu are nici o legătură si nici un contact cu Dumnezeu.

Păcatul a făurit un zid, a despărțit lucrurile și le-a făcut de netrecut. Asadar, ca să primim Sfântul Duh si Acesta să ne facă puternici si să ne învrednicească să mărturisim dumnezeirea lui Hristos, va trebui să ne nevoim, să ne curățim și să ne încununăm. Sfinții vremurilor de pe urmă vor fi mărturisitori. Cei care vor mărturisi că Hristosul nostru este Dumnezeu adevărat întrupat... Dumnezeu a fost, este și va fi. Și Sfântul Duh, precum îi va întări pe aceia, ne va întări si pe noi.

(Părintele Efrem Athonitul, Despre credință și mântuire, traducere: Cristian Spătărelu, Editura Bunavestire, Galați, 2003)