Să ne iubim aproapele ca pe noi înşine
„Cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe care nu L-a văzut nu poate să-L iubească“ (1 Ioan 4, 20).
Dragostea de Dumnezeu apare şi începe să lucreze în noi atunci când începem să ne iubim aproapele ca pe noi înşine, când pentru el, ca şi chip al lui Dumnezeu, nu ne cruţăm pe noi şi pe cele ale noastre, când ne străduim din răsputeri pentru mântuirea tuturor.
Când, pentru a bine-plăcea lui Dumnezeu, renunţăm la satisfacerea poftelor pântecelui, la plăcerile trupeşti care mângâie ochiul, când nu-i mai facem pe plac raţiunii celei după trup şi ne supunem Raţiunii divine.
„Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe care nu L-a văzut nu poate să-L iubească“ (1 Ioan 4, 20). „Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul, împreună cu patimile şi cu poftele“ (Galateni 5, 24).
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, p. 188)
În Biserică nu există deznădejde
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro