Orice faptă bună este rodul dragostei. De aceea Domnul a vorbit de multe ori despre aceasta. „Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei”, a spus, „de veți avea iubire unii pentru alții” (Ioan 13, 35). Așa cum toată viața noastră ne hrănim trupul, la fel trebuie să-i iubim pe semenii noștri, și, desigur, cu și mai multă râvnă decât întreținerea trupului, pentru că dragostea conduce la viața veșnică și nu va înceta să existe vreodată.

Necesitatea iubirii n-o învățăm numai din cuvintele lui Dumnezeu, ci și din faptele Lui. O astfel de lecție este felul în care ne-a zidit pe noi. Dumnezeu, creându-l pe primul om, a stabilit ca din el să se nască toți ceilalți oameni, ca să fim considerați toți ca un singur om și să ne legăm prin dragoste.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, 2007, p. 137)