Dacă rațiunea îți spune că nu e bine să te îndrăgostești de cineva, e bine să te lași ghidat de inimă?

Iată „trihotonismul” gândirii intelectualului! Frate, rațiunea locuiește în inimă, să vă intre bine în cap! În cap locuiește creierul. În creier locuiesc chimiile rațiunii, dar nu rațiunea. Întotdeauna să faceți ceea ce vă dă Dum­nezeu să împliniți. Nu vă mai ghidați nici după inimă, nici după rațiune. Voia lui Dumnezeu vă transmite toate semnalele, semnele și mesajele prin care să vă spună ce aveți de făcut. Cu o singură condiție! Țineți minte jo­cul din copilărie, care v-ați mai jucat și n-ați ajuns di­rect doctori: Deschide urechea bine, să vedem ghicești ori ba, cine te-a strigat pe nume, hai ghicește nu mai sta...

Și te strigă Domnul: Ioane! Ce zici? Că Ion e cu căștile în urechi, merge pe stradă și dă din cap, zici că e Bilică ăla de la mașină cu arcul în el băgat. Cum să-L audă ăsta pe Dumnezeu? Mă iertați că vă întreb... Cum să înțeleagă Cecilia că o iubește Ionel, dacă ea toată ziua este atât de uimită de ea în oglindă? Își mai pune o pleoapă, și-o mai dă jos, își mai pune o unghie, își dă jos unghia, își pune o perucă, că nu-i stă bine părul... și-o mai dă jos, uneori și părul... Adică, știți, când ești prea preocupat de tine, Dumnezeu nu mai are unde să mai dea semnele...

(Părintele Constantin Necula, Creștinism în vacanță, Editura Agnos, Sibiu, 2011, pp. 123-124)