- Cum se face aceasta?

- Biserica este „casa” lui Dumnezeu. Dar şi casa noastră adevărată este în Rai. Aici cântă maicile. Acolo îngerii, sfinţii... Dacă atunci când mergem la o casă lumească, batem la uşă, ne ştergem picioarele, stăm cu sfială, în Casa lui Dumnezeu, unde Se jert­feşte Hristos, ce trebuie să facem? Cu o picătură de Sânge dumnezeiesc ne-a răscumpărat din păcat şi în continuare ne tămăduieşte cu kilograme de Sânge şi ne hrăneşte cu Trupul Său Cel preasfânt. Când vom aduce în memoria noastră toate aceste fapte înfrico­şătoare şi dumnezeieşti, ele ne vor ajuta să ne miş­căm cu evlavie înlăuntrul bisericii. Dar văd la Sfânta Liturghie, chiar şi atunci când preotul spune: „Sus să avem inimile”, şi răspundem: „Avem către Domnul, că puţini sunt aceia care îşi au mintea lor către Domnul. De aceea, este mai bine să spunem în taină „să avem inimile noastre către Domnul”, pentru că min­tea şi inima noastră sunt în întregime spre cele de jos. Spunem minciuni, pentru că spunem „avem”, dar nu avem mintea noastră acolo. Desigur, dacă am avea inima noastră către cele de „sus”, toate ar merge către cele de „sus”.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 145-146)