Sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti – trupuri duhovniceşti, nestricăcioase, şi trupuri trupeşti, pământeşti, stricăcioase. Însă oricum ar fi trupurile pământeşti, tinere sau bătrâne, ele sunt adevărat gunoi faţă de trupurile cereşti.

Sfântul Ipolit mucenicul scrie: „Noi credem că trupurile vor învia nu cum sunt acum, ci curate. Mai explicit, învie omul, prin unirea sufletului din nou cu trupul şi nesupuse stricăciunii. Fiecărui trup i se va înapoia sufletul său”. Ce deosebire de necrezut este între culoarea unui pom şi cea a rădăcinii lui! Şi totuşi, acelaşi pom este cuprins întreg în rădăcină, şi, de asemenea, acelaşi pom este cuprins întreg în floare. Şi precum floarea întrece rădăcina prin frumuseţea sa, aşa şi trupurile înviate vor întrece prin frumuseţea lor trupurile noastre pământeşti.

Bucură-te, deci, fiică a Domnului înviat! Şi cu bucurie împărtăşeşte-te cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Prin asta îţi vei pregăti trup ceresc, asemenea cu al Lui – trup care, prin putere şi frumuseţe va întrece tot ce se poate vedea cu ochiul şi închipui cu închipuirea în această lume!

(Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2002,  p. 280)