Să nu duci pe altul în păcat!
Păzește-te de păcat; dar să nu fii nici altora pricină de păcat.
Păzește-te de păcat; dar să nu fii nici altora pricină de păcat. Nu te vei mântui căutând să te mântuiești pe tine, în vreme ce alții cad în prăpastie din cauza ta.
Se povestește că un împărat, mare prigonitor al creștinilor, a trecut odată prin munți, mergând la vânătoare și că a dat acolo peste doi monahi creștini. Monahii, văzând și recunoscând pe împăratul prigonitor, au luat-o la fugă. Însă soldații împăratului i-au ajuns și i-au adus înaintea împăratului. După o discuție îndelungată, împăratul le-a pus următoarea întrebare:
- Dacă sânteți creștini și nu vă temeți de moarte, precum mărturisiți voi înșivă, atunci de ce fugiți?
- Nu fugim, răspunseră monahii, pentru că ne este frică de moartea noastră; ci pentru că ne e frică să nu fim pricina morții tale.
(Episcopul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sofia, București, 2001, pp. 133-134)