În Evanghelie, care este învățătura lui Hristos, este interzisă răutatea. Să spui: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” și să te rogi lui Dumnezeu ca să-l ierte pe vrăjmașul tău, ca să nu se înrădăcineze răutatea întru tine, deoarece atunci vei deveni o țarină neroditoare, stearpă, fără bunătate. Însă, dacă spun: „Am păcătuit!” și las totul în seama Luminii și O rog să ierte pe toată lumea, care este mai bună decât mine, dacă plec capul și spun „Eu ce am făcut (bun) în viața mea?”, aflu smerenie. Iar aceasta, adică să nu gândești că tu ai fost nedreptățit, vine din rugăciune. Potrivit cu puterea rugăciunii vine și smerenia.

Numai cei care stau la picioarele lui Hristos alcătuiesc o familie separată. Însă, este nevoie de luptă. Să nu-l lăsăm pe satana să ne întineze mintea ci, de îndată ce aduce gândul cel rău, noi să spunem: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”, căci puterea lui Dumnezeu este puterea bunătății.

(Ca aurul în topitoare. Viața mucenicească a unui Iov al zilelor noastre: Anastasie Malamas, Traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 62)