Frate, de vei greşi în vreun lucru, să nu minţi din pricina ruşinii, ci fă meta­nie, zicând: „Iartă-mă", şi greşeala trece. Să nu fie una în gura ta şi alta în inima ta, că Dumnezeu nu se lasă batjocorit, ci pe toate le vede - şi pe cele ascunse, şi pe cele ară­tate. Deci tot gândul, şi tot necazul, şi toată voia ta, şi toată bănuiala să nu le ascunzi, ci vesteşte cu slobozenie stareţului tău; şi ce vei auzi de la dânsul, sârguieşte-te să faci cu credinţă, şi aşa se va uşura războiul de la tine; că duhurile cele rele nu au bucurie fără numai în omul ce face gândurile sale, fie ele bune sau rele.

Dă inima ta spre ascultarea Părinţilor, şi harul lui Dumnezeu va locui întru tine. Nu fi lângă sineţi înţelept, ca să nu cazi în mâna vrăjmaşilor tăi. A tăcea întru a nu spune gândurile te face pe tine cum că cauţi cinstea lumii şi slava ei cea urâtă; iar cel ce îndrăzneşte a mărturisi gândurile sale înaintea Părinţilor săi le goneşte pe ele de la sineşi. Împărtăşeşte-te de-a pururea din sfa­tul Părinţilor tăi, şi vei face toată vremea ta întru odihnă.

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 103)