Există zigzaguri şi curbe în rugăciune.

Unii au avut dragoste mare către Dumnezeu şi repede au ajuns sus, cum au fost mucenicii. Alţii urcă în zigzag, mai încet, având o voinţă mai slabă. Altul este şi mai slab, dar şi el are nădejde. Cei de sub ascultare, cei bolnavi etc. vor lua şi ei aceeaşi cunună.

- Ţinta pentru toţi este aceeaşi: extazul dragostei, însă urcuşul  pentru unii e mai repede, pentru alţii mai încet.

- Uneori omul este foarte uşor la toate, alteori este plictisit, leneş, slăbit, întristat, rece. Însă să nu ne descurajăm, căci sunt multe întorsături şi zigzaguri.

- Să alergăm înapoi la rugăciune, căci calea ce ne duce la treapta adevărată este numai rugăciunea.

- Rugăciunea aduce  în suflet dragostea adevărată. Rugăciunea este maica tuturor virtuţilor. Calea Crucii nu ni se pare aşa de grea prin rugăciune.

- Nimeni nu poate câştiga  dragostea lui Dumnezeu şi a aproapelui, decât numai prin rugăciune.

- Prin dragostea toate ni se fac uşoare.

- Nimeni nu sporeşte decât numai prin sfinţita rugăciune. Prin rugăciune ajungem la dragostea aceea de care spunea Sfântul  Apostol Pavel: Cine ne va  despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Sau: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.

­- Necazul răbdare lucrează.

- Lucrarea minţii şi rugăciunea curată are nevoie de multă răbdare, că nu ajungem uşor acolo. Deci să nu ne descurajăm în rugăciune, precum cananeianca (care mereu cerea până a primit: O, femeie, mare este credinţa ta). Să urmăm şi pilda acelei văduve cu judecătorul cel nedrept, care, pentru că mereu îl supăra, i-a făcut dreptate. Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă către El ziua şi noaptea?

- Să nu ne descurajăm în  orice treaptă am fi; măcar de silă să ne rugăm şi Dumnezeu ne va cerceta cu milă, zicând: Fie ţie după credinţa ta.

- Dumnezeu cere de la noi să fim statornici în rugăciune.

- Cel ce dulceaţa rugăciunii a ajuns va fugi de gloate ca un asin sălbatic (Sfântul Isaac Sirul)

(Ne vorbeşte Părintele Cleopa, vol 17)