Să nu ne lăsăm, suflete, ademeniţi fără minte de deşertăciunile celor iubitori de pofte ci să mergem cu mare râvnă spre viaţa cea fără patimi, păstrând obiceiurile celui cinstit. Oglinda care s-a acoperit cu un strat gros de praf, nu poate să primească strălucirea luminii soarelui. Tot astfel şi sufletul înrobit de ticăloasele patimi trupeşti, nu primeşte razele luminii celei veşnice. Şi, lipsit fiind de ea, nu se deosebeşte prin nimic de animalele cele necuvântătoare căci frumuseţea sufletului raţional constă în râvna înfocată către Dumnezeu.

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, Traducere de Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 33)