„Gândului care caută să se ghiftuiască cu mâncare și băutură și nu se uită la stricăciunea ce răsare din ghiftuirea pântecelui: «Când vei mânca și te vei sătura, atunci ia seama să nu-L uiți pe Domnul Cel ce te-a scos din țara Egiptu­lui, din casa robiei»” (Deuteronomul 6, 11b-12).

„Gândului care poftește să se sature cu mâncare și băutură și crede că din acestea nu va veni niciun rău pentru suflet: «A mâncat Iacob și s-a săturat... și L-a părăsit pe Dumnezeu Cel ce l-a făcut și s-a îndepărtat de la Dumnezeu, mântuitorul său»” (Deuteronomul 32, 15).

„Gândurilor care ne stârnesc să ne umplem pântecele cu pâine și apă: «Pe cel necredincios să nu-l aduci la pășunea drepților, și să nu te lași înșelat de sațul pântecelui»” (Pilde 24, 15).

În timp ce sugestiile gândurilor răutății par să nu aibă alt scop decât acela al îmbuibării fără griji, replicile scripturistice aruncă o lumină pătrunzătoare asupra ispitelor abisale care se ascund în spatele ei. Omul își umple fără să bănuiască stomacul, dar atât de mult se lasă înșelat de această întărire a trupului, că își uită Dumnezeul!

(Ieroschimonahul Gabriel Bunge, Gastrimargia sau nebunia pântecelui – știința și învățătura Părinților pustiei despre mâncat și postit plecând de la scrierile avvei Evagrie Ponticul, traducere pr. Ioan Moga, Editura Deisis, Sibiu, 2014, p. 73)