În istoria mântuirii neamului omenesc și în Sfânta Scriptură sunt prezente două femei cărora le revin roluri definitorii.

Prima este Eva, cea dintâi femeie, luată din coasta lui Adam care, neascultând de porunca Creatorului, a pricinuit pierderea Raiului, lăsându-se amăgită de diavol și ducând la căderea neamului omenesc. Este fiica neascultării și mama oamenilor „a căror răutate s-a mărit pe pământ” (Facerea 6, 5).

Cealaltă femeie este Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului – fiica ascultării de Dumnezeu: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). Ea este purtătoarea harului lui Dumnezeu și aduce binecuvântarea Domnului pe pământ: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei!” (Luca 1, 29-30).

Ce observăm? Că Eva a adus osânda păcatului, iar Maria, izbăvirea de păcat. Eva a pricinuit întristarea și frica: „Am auzit glasul tău în rai și m-am temut” (Facerea 3, 10); Maria a adus bucuria și iertarea: „Sfântul care se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35); Eva a adus moartea, Maria, Învierea și Înălțarea la ceruri.

Biserica o cinstește pe Maica Domnului mai presus decât pe heruvimi și o slăvește fără de asemănare decât pe serafimi, și nu fără temei, căci Sfântul Evanghelist Luca a consemnat în Evanghelia Sa cuvintele profetice rostite chiar de cea binecuvântată și plină de har: „Iată, de acum mă vor ferici toate neamurile” (cf. Luca 1, 48).

Evlavia creștină cinstește pe Fecioara Maria în chip deosebit, fiindcă prin această cinstire este preaslăvit Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Care fiu nu se bucură când mama sa este cinstită și i se acordă cât mai multă atenție? Și invers, care fiu nu rămâne mâhnit atunci când mama sa este neluată în seamă sau, mai grav, când e supusă bârfei sau unor vorbe lipsite de adevăr și de bună-cuviință? Prin Maica Domnului a intrat Fiul lui Dumnezeu în lume, de aceea este numită „ușa lui Dumnezeu” (Vecernia Mică a praznicului).

Milioane și milioane de femei au purtat sau poartă numele Sfintei Fecioare Maria. Este un nume sfânt care ne obligă la bunătate, la blândețe, la curățenie, la împlinirea datoriilor vieții în ascultare față de Dumnezeu și în iubire față de aproapele. Este un nume sfânt care trebuie cinstit prin credință, rugăciune și fapte bune.

Creștini de pretutindeni, cinstiți pe Maica Domnului! Bucuria prăznuirii Sfintei Adormiri ne întărește spre o aleasă cinste a Maicii lui Dumnezeu, ne întărește în ajutorul ei necondiționat și în rugăciunile ei binefăcătoare!