Ei (n.r. părinții) refuză mulți copii ca să nu se obosescă, să aibă vreme și răgaz pentru a duce o viață lumească, fără obligații și griji. Evită nașterea de copii prin îndreptățirea sărăciei, a lipsei casei și a bunurilor materiale. Astfel, soții păcătuiesc mult, împotrivindu-se stăruitor voii sfinte a lui Dumnezeu, dar în același timp își vatămă și patria.

Prin împuținarea nașterilor, neamul se află în primejdie, merge spre pierzare. Scăderea demografică înseamnă sinucidere etnică. De aceea, părinții care fug de copii să înceteze împotrivirea față de legea dumnezeiască a nașterii și să se pocăiască! Să-i primească pe copiii pe care Dumnezeu îi trimite, încredințându-și familia Proniei lui Dumnezeu. 

(Atanasie I. Skarmoghiani, Mamele eroine ale Sfinților Trei Ierarhi, traducere de Pr. Victor Manolache, Editura Egumenița, Galați, 2012, pp. 28-29 )