Sporiţi, sporiţi în faptele milostivirii! Viaţa de aici este, fără doar şi poate, ca un câmp semănat cu tot felul de grâne şi de legume, sădit cu o mulţime de pomi şi de arbuşti de tot felul; oamenii sunt lucrătorii; unul e în stare să îngrijească viţa de vie, altul – legumele, altul – să semene grâne, altul – să are pământul, altul – numai să smulgă mărăcinii. Fiecare să se ostenească în ţarina virtuţilor de care este în stare, la care a fost chemat de Dumnezeu, Care arată chemarea Sa făpturii înţelegătoare prin acele puteri sufleteşti, prin acele mijloace pe care le-a dăruit acestei făpturi. Minunată este ţarina, ogorul milostivirii materiale; lucrătorul lui se nevoieşte şi se îndulceşte în acelaşi timp. Cel ce miluieşte pe sărac, ne învaţă Scriptura dându-ne mângâiere, dă împrumut lui Dumnezeu, şi după darea lui se va răsplăti lui (Pilde 19, 17). Să sporiţi în ţarina dumneavoastră: să semănaţi milostenie, să seceraţi mângâiere, să vă curăţaţi de neghine grâul, să pregătiţi jertfă curată, aşa încât Împăratul împăraţilor, privind la ea cu ochiul Său cercetător şi atotvăzător, s-o recunoască vrednică pe de-a-ntregul de hambarul ceresc.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 63-64)