O altă metodă psihoterapeutică este aceea de a cultiva gânduri bune. Am afirmat necesitatea de a tăia orice gând atunci când ne rugăm – fie el chiar un gând bun, însă începătorii vieții duhovnicești trebuie să cultive gânduri bune și să se păzească de închipuiri pătimașe, deoarece, acestea din urmă pot îmbia minții o spiritualitate de tip demonic.

În acest sens, avva Dorotei ne adresează un stăruitor îndemn: „De aceea, mereu vă spun: sârguiți-vă să îngrijiți gânduri bune, ca pe ele să le aflați acolo”.

Să primim, deci, orice ni s-ar întâmpla cu un gând bun – chiar dacă tot ce ne înconjoară este urât și rău, să le primim pe toate „cu gând egal”, pentru că Dumnezeu pe toate le va netezi și îndrepta: „Primește împletirea celor bune și a celor rele cu gând egal, și Dumnezeu va netezi neegalitățile dintre lucruri” (Sfântul Marcu Ascetul). În acest fel, gândurile rele pot fi transformate în gânduri bune.

(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 275-276)