Drumul de trei kilometri pe insula Skitski ce duce spre Schitul Tuturor Sfinţilor („Schitul Alb”, cel mai mare din arhipelagul Valaam) trece pe lângă indicatorul săpat în stâncă şi pe podul Vladimir, peste canalul artificial, care leagă lacul de golful Monastirski. La jumătate de kilometru de pod, la intersecţie, este o troiţă de piatră, aşezată în anul 1854. De acolo porneşte o alee mărginită de stejari spre porţile de fier forjat ale schitului, iar de aici începe teritoriul schitului.

Zidul din piatră, cu frumoase porţi ornamentate, delimitează un patrulater în centrul căruia se află biserica cu două etaje şi cinci turle, construită în stilul vechi rusesc. Şi toate acestea sunt împrejmuite de pădurea străveche şi de copacii plantaţi aici.

Lângă schit sunt amenajate două bazine piscicole şi o livadă de meri. Asemenea majorităţii clădirilor de pe Valaam, construcţia schitului Tuturor Sfinţilor s-a făcut după proiectele arhitectului A.M. Gornostaev, acesta fiind chiar primul său proiect de pe arhipelag. Lucrările de construcție, realizate între anii 1842-1844, au fost sponsorizate de F. F. Nabilkov, un comerciant din Fridrichsgam (Hamina). Biserica, de la primul nivel al catedralei, a fost sfinţită cu hramul Tuturor Sfinţilor de către Sfântul Ignatie Briancianinov, la 18 august 1849.

Schitul a devenit renumit pentru nenumăraţii pustnici ce s-au retras aici. Vreme de cinci ani, în Schitul Tuturor Sfinţilor s-a nevoit şi Sfântul Antipa de la Calapodeşti.

Până astăzi, aici se păstrează cea mai aspră rânduială din mănăstire: nu se mănâncă nici carne, nici peşte, iar până la începutul secolului al XX-lea nu se mâncau nici lactate. Femeilor le este oprită intrarea în schit, iar bărbaţii pot vizita schitul doar în ziua hramului (Duminica Tuturor Sfinţilor), iar în celelalte zile din an doar cu binecuvântarea stareţului.